Vei auzi frecvent credincioși făcând următoarea
raționalizare:
Să presupunem că ai dreptate. Să presupunem că nu există
Dumnezeu. Atunci când mor credincios, n-am pierdut nimic. Mor doar ca un om
care și-a devotat viața iubirii și moralității. Dar dacă tu, ca necredincios,
vei greși iar eu voi avea dreptate, va trebui să stai o eternitate in iad. Vezi,
eu n-am nimic de pierdut, dar tu ai totul.
Problema cu acest argument este că sunt mii de zei care au fost creați de oameni. O persoană care crede în Allah poate sa facă acest argument, așa cum poate și o persoană care crede în Dumnezeu sau o persoană care crede în Vishnu. Multitudinea ființelor fictive arată absurdul acestui argument. Nu este nici o cale de a ști ce zeu să alegi, pentru că nu este nici o dovadă care să indice că oricare dintre ei există.
De fapt, religia este o iluzie. Toți zeii umani sunt imaginari. Crezând intr-un zeu imaginar, un credincios nu poate spune "n-am pierdut nimic". Credincioșii se devotează unei vieți întregi de iluzii, în loc să-și devoteze viața realității.
Necredincioșii, în schimb, trăiesc vieți morale și pline
de iubire fără a fi nevoiți să se folosească iluzii. Necredincioșii sunt oameni
normali care îmbrățișează realitatea în favoarea unei iluzii. Ca rezultat, trăiesc
vieți multmai sănătoase.
Faptul caă există atât de mulți zei dovedește că toți acești zei sunt
imaginari. Dacă ar fi într-adevăr un zeu omnipotent, omniscient și iubitor de
toate în orice formă, ar fi evidentpentru toată lumea și
toti ne-am sprijini pe el. Existența sa ar fi imposibil de contrazis sau de ascuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu