Dumnezeu este imaginar: iulie 2017

Să ne imaginăm că-ți povestesc următoarele:

Un bărbat locuiește la Polul Nord.
Locuiește acolo cu soția lui și cu niște elfi.
El și elfii construiesc jucării pe tot parcursul anului.
Apoi, la Ajunul Crăciunului, pune toate jucăriile într-un sac.
Pune sacul într-o sanie.
Înhămează opt sau chiar nouă reni zburători la sanie.
Apoi zboară din casă-n casă, aterizând pe acoperișul fiecăreia.
Își scoate sacul și se coboară pe horn.
Lasă jucării pentru copiii din casă.
Urcă înapoi pe horn, se-ntoarce la sanieși, zboară la următoarea casă.
Face aceasta într-o singură noapte în toată lumea.
Apoi zboară iar la Polul Nord și repetă tot procesul anul viitor.

Bineînțeles, este povestea lui Moș Crăciun.

Dar să presupunem că sunt un adult, sunt prietenul tău și-ți dezvălui faptul că eu cred că povestea e reală. O cred cu toată convingerea și încerc să-ți vorbesc despre ea și să te conving și pe tine.

Ce ai crede despre mine? Ai crede, pe bună dreptate, că mi-am pierdut discernământul.

De ce ai fi justificat s-o crezi? Pentru că ști că Moș Crăciun este un personaj fictiv. Povestea este o fabulă. Oricât ți-aș vorbi despre Moș Crăciun, nu vei crede că Moș Crăciun este adevărat. Renii zburători, spre exemplu, sunt niște născociri. Definiția deziluziei este: "o convingere falsă pe care o ai în ciuda dovezilor contrarii". Această definiție se potrivește la perfecție.

Fiindu-mi prieten, ai putea să mă ajuți să-nțeleg că credința mea în Moș Crăciun este o deziluzie. Ai putea s-o faci prin a-mi pune întrebări. Spre exemplu, m-ai putea întreba:

"Dar cum se face că sania poate căra destule jucării pentru toată lumea?" Îți zic că sania este magică. Este o proprietate intrinsecă a ei.
"Cum intră Moșul în case și apartamente care n-au horn?" Îți zic că Moșul poate face coșurile să apară, așa cum ni s-a arătat în filmul The Santa Clause.
"Cum coboară Moșul pe horn dacă este fpc în șemineu?" Îți zic că Moșul are un costum special ignifug care se și curăță singur.
"Cum se face că nu-l detectează alarma pe Moșul?" Moș Crăciun este insesizabil pentru alarme.
"Cum poate Moșul călători atât de rapid încât să treacă pe la fiecare copil într-o noapte?" Moșul este mai presus de timp.
"De unde știe Moșul dacă toți acei copii au fost cuminți sau nu?" Moșul este atot-știutor.
"De ce sunt distribuite jucăriile așa inegal? De ce le dă Moșul mai multe jucării celor bogați, chiar dacă sunt răi, decât le dă copiilor săraci?" Nu avem cum înțelege misterele Moșului, pentru că noi suntem muritori, dar Moșul are motivele lui. Spre exemplu, poate copiii săraci nu ar fi în stare să se descurce cu un aflux de jucării electronice scumpe. Cum și-ar permite ei baterii? Așa că Moșul îi scutește de această povară.

Întrebările tale au fost logice. Ți-am dat un răspuns pentru toate. Eu mă-ntreb de ce tu nu vezi ce văd eu, iar tu te-ntrebi cum pot fi așa nebun.

De ce nu te-au satisfăcut răspunsurile mele? De ce continui să crezi că mi-am pierdut discernământul? Este pentru că răspunsurile mele n-au făcut nimic altceva decât să-ți confirme evaluarea dinainte. Răspunsurile mele sunt ridicole. Ca să-ți pot răspunde la întrebări, am inventat din neant o sanie magică, un costum magic care se curăță singur, hornuri magice, noțiunea de a fi mai presus de timp și invizibilitatea magică. Nu-mi dai crezare pentru că știi c-am inventat totul. Dovezile care mă contrazic sunt considerabile.

Sau să-ncercăm alt exemplu...

Alt Exemplu

Imaginează-ți că-ți zic povestea aceasta:

Eram în camera mea într-o seară.
Dintr-o dată, camera s-a luminat puternic.
Mă trezesc cu un înger în cameră.
Îmi zice o poveste fascinantă.
Zice că-n coasta unui deal din New York zace un set de plăcuțe antice de aur.
Una dintre ele este cartea unei civilizații dispărute de evrei care au locuit în America de Nord.
Aceste plăcuțe au inscriptții în limbile străine ale acestor oameni.
În cele din urmă, îngerul mă conduce la plăcuțe și-mi dă voie să le iau acasă.
Deși sunt într-o limbă străină, îngerul mă ajută să le descrifrez și să le traduc.
Apoi plăcuțele sunt luate sus în rai, pierzându-li-se urma.
Am cartea pe care am tradus-o de pe plăcuțe. Zice lucruri fascinante – o civilizație întreagă de evrei care au locuit în Statele Unite acum 2,000 de ani.
Iar Isus cel înviat a venit și i-a vizitat pe acești oameni!
Le arăt plăcuțele câtorva oameni care sunt martorii mei oculari. Am mărturiile lor semnate cum că au atins și au văzut aceste plăcuțe înainte să fie luate în rai.

Ei bine, ce mi-ai zice despre poveste? Deși am o carte în engleză care zice povestea acestei civilizații pierdute de evrei și chiar dacă am mărturiile semnate, ce crezi? Sună ridicol, nu-i așa?

Mi-ai pune niște întrebări evidente. Spre exemplu, m-ai întreba cel puțin "Unde sunt ruinele și artefactele acestei civilizații evreiești din America?" Cartea transcrisă de pe plăcuțe vorbește despre milioane de evrei care fac tot felul de lucruri în America. Au cai și boi și caruri și armuri și orașe mari. Ce s-a întâmplat cu ele? Răspund simplu: sunt toate acolo, dar încă nu le-am găsit. "Nici măcar un oraș? O roată de căruță? Un coif?" mă-ntrebi. Nu, nu am găsit nici cea mai mică dovadă, dar trebuie să fie pe undeva. Mă-ntrebi zeci de asemenea întrebări și am răspunsuri pentru toate.

Majoritatea oamenilor ar presupune că mi-am pierdut discernământul dacă le-aș zice povestea cu pricina. Ar presupune că nu existau plăcuțe sau înger și că am scris eu cartea. Majoritatea oamenilor ar ignora mărturiile – nu înseamnă nimic să ai oameni care să susțină că s-a întâmplat. Puteam să plătesc martorii, sau puteam să inventez eu mărturiile. Majoritatea oamenilor mi-ar resping povestea, fără îndoială.

Este interesant că milioane de oameni cred în această poveste cu îngerul, plăcuțele, cartea și poporul evreu care a trăit pe teritoriul Americii de Nord acum 2,000 de ani. Acele milioane de oameni sunt membrii Bisericii Mormone, care are sediul în Salt Lake, Utah. Cel care a spus această poveste incredibilă a fost Joseph Smith, care a locuit în Statele Unite la începutul anilor 1800. A spus această poveste și a înregistrat ce a "tradus de pe plăcuțe" în Cartea lui Mormon.

Dacă dai peste un Mormon și-l întrebi despre poveste, ar putea sta oreîntregi să-ți vorbească despre ea. Ți-ar putea răspunde la fiecare întrebare. Însă cei 5,99 de miliarde de oameni care nu sunt Mormoni pot vedea foarte clar că Mormonii și-au pierdut discernământul, pur și simplu. Noi știm 100% sigur că povestea lui Mormon nu diferă cu nimic de cea a lui Moș Crăciun. Și avem dreptate să evaluăm lucrurile așa. Dovezile contrarii sunt nenumărate.

Alt exemplu

Imaginează-ți că-ți spun povestea aceasta:

Un om stătea într-o peșteră și-și vedea de treaba lui.
A apărut o rază puternică de lumină.
O voce a zis un singur cuvânt: "Citește!" Omul s-a simțit de parcă ceva-l strânge puternic. I s-a întâmplat de mai multe ori.
Apoi omul a întrebat: "Ce trebuie să citesc?"
Vocea a răspuns: "Citește în numele Domnului tău, care a creat oamenii dintr-un [zigot] agățător. Citește pentru Domnul tău, cel generos. I-a învățat pe oameni prin peniță ce nu știau. "
Omul a fugit acasă, la nevastă-sa.
Fugind înspre casă, a văzut fața imensă a unui înger pe cer. Îngerul i-a zis omului că este mesagerul Domnului și că-l cheamă Gabriel.
Acasă, în acea noapte, îngerul i-a apărut omului în vis.
Gabriel i s-a înfățișat omului iar și iar. Uneori în vise, iar alteori drept "revelații în inimă," uneori precedate de un șuierat dureros în urechi, după care vorbele lui Gabriel i-ar fi ieșit direct pe gură. Alteori Gabriel i-ar apărea în carne și oase și ar vorbi. Scribii ar fi scris tot ce-a zis omul.
Apoi, într-o noapte, cam la 11 ani de la prima apariție a lui Gabriel, îngerul i-ar fi apărut omului cu un cal magic. Omul s-a urcat pe cal și acesta l-ar fi dus la Ierusalim. Apoi calul înaripat ar fi luat omul la cele șapte ceruri ale raiului. Omul a putut să vadă raiul cu ochii lui și să vorbească cu oamenii de acolo. Apoi, Gabriel l-a adus înapoi pe Pământ.
Omul a dovedit c-a fost la Ierusalim pe un cal înaripat prin faptul c-a răspuns cu acuratețe unor întrebări despre clădiri și obiective de interes de acolo.
Omul a continuat să primească revelații de la Gabriel timp de 23 de ani, iar apoi s-au oprit. Toate revelațiile au fost înregistrate de scribi într-o carte pe care încă o mai avem și azi.
[Sursa: "Înțelegâng Islamul" de Yahiya Emerick, Alpha Press, 2002]

Ce părere ai despre această poveste? Dacă nu ai mai auzit-o niciodată, probabil că ți se va părea la fel de lipsită de sens ca și poveștile cu plăcuțele de aur sau cu Moș Crăciun. Ai fi cu atât mai înreptățit să crezi asta dacă ai citi cartea care se presupune că a fost transcrisă după Gabriel, care este în mare parte vagă. Visele, calul, îngerul, ascensiunea și aparițiile îngerului în carne și oase – le-ai respinge pe toate ca fiind imaginare.

Dar trebuie să ai grijă. Această poveste stă la baza religiei musulmane, practicată de peste un miliard de oameni din lumea întreagă. Omul cu pricina este Mohammed, iar cartea este Koranul (numită și Qur'an sau Qur'aan). Este povestea sacră a creației Koranului a revelației lui Allah față de omenire.

În ciuda faptului că circa un miliard de oameni susțin că au un anume grad de credință în această poveste, cei din afara credinței Musulmane o consideră o invenție. Nimeni nu o crede pentru că este un basm. Koranul este pentru ei o carte scrisă de un om și nimic altceva. Un cal înaripat care a zburat spre rai? Este imaginar – la fel de imaginar ca și renii zburători.

Dacă ești creștin, te rog să reflectezi pentru o clipă la poveștile mormonilor și musulmanilor. De ce-ți este așa ușor să te uiți la ele și să vezi că sunt basme? De ce ești absolut convins(ă) că mormonii și musulmanii și-au pierdut discernământul? O ști la fel de bine cum ști că Moșul este ireal. Nu există nimic care să le dovedească. Poveștile implică lucruri magice, precum îngeri și cai înaripați, precum și halucinații și vise. Caii nu pot zbura. O știm cu toții. Și chiar de-ar putea zbura, unde s-ar duce? În vacuumul din spațiul îndepărtat? Sau poate că e un cal care se "dematerializează" și apoi "rematerializează" în rai? Dacă-i așa, atunci și aceste procese sunt inventate. Totul este imaginar, până la ultimul cuvânt. Cu toții știm asta.

Un observator obiectiv poate vedea cât de imaginare sunt toate cele trei povești. În plus, musulmanii văd că mormonii și-au pierdut discernământul, așa cum mormonii văd același lucru la musulmani, iar creștinii văd că ambele tabere se amăgesc.

Un ultim exemplu

Hai să-ți mai zic o ultimă poveste:

Dumnezeu a inseminat o virgină pe nume Maria pentru a-și aduce fiul pe lume.
Maria și logodnicul ei, Iosif, au călătorit spre Betleem, ca să se înregistreze la recensământ. Acolo Maria l-a născut pe Fiul Domnului.
Dumnezeu a pus o stea pe cer ca să-i îndrume pe oameni spre bebeluș.
Într-un vis, Dumnezeu i-a spus lui Iosif să-și ducă familia în Egipt. Apoi Dumnezeu a stat pe tușă cât Herod a ucis mii și mii de bebeluși în Israel cu scopul de a-l ucide pe Isus.
Bărbat fiind, fiul lui Dumnezeu susținea că e Dumnezeu încarnat: "Eu sunt calea, adevărul și viața," a zis el.
Acest om făcea multe miracole. A vindecat mulți bolnavi. A transformat apa în vin. Aceste miracole arată că era Dumnezeu.
Dar, în cele din urmă, a fost condamnat la moarte și omorât prin răstignire.
Trupul i-a fost pus într-un mormânt.
Dar trei zile mai târziu, mormântul era gol.
Iar omul, care a înviat dar încă avea răni pe el (ca oricine se îndoia să le atingă și să le vadă), s-a înfățișat mai multor oameni în mai multe locuri.
Apoi s-a ridicat la ceruri, unde șade de-a dreapta Tatălui, spre nu a se mai înfățișa niciodată.
Azi poți avea o relație personală cu Isus. I te poți ruga și El îți va îndeplini dorințele. Îți va vindeca bolile, te va salva în situații de urgență, te va ajuta să iei decizii personale și de afaceri importante, te va ajuta la griji și la nevoi, etc.
Acest om îți va da și viață veșnică, iar dacă ești cuminte, îți va ține un loc în rai după ce mori.
Știm asta deoarece, după moartea Lui, patru oameni, Matei, Marcu, Luca și Ioan, au scris versiunile lor despre viața Lui. Mărturiile lor scrise sunt dovada că această poveste este adevărată.

Este, bineînțeles, povestea lui Isus. Crezi că-i adevărată? Dacă ești creștin, atunci probabil că da. Ți-aș putea pune întrebări cu orele și vei avea răspuns pentru toate, tot așa cum eu aveam răspuns pentru toate întrebările prietenilor mei despre Moș Crăciun din exemplul 1. Nu-ți dai seama cum cineva s-ar putea îndoi de povestea ta, pentru că pentru tine e foarte clară.

Iată ce aș vrea să te-ajut să-nțelegi. Cei patru miliarde de oameni care nu sunt creștini se uită la povestea creștinilor fix la fel cum te uiți tu la povestea cu Moș Crăciun, cu mormonii sau cu musulmanii. Cu alte cuvinte, sunt patru miliarde de oameni care sunt în afara bulii tale creștine și care văd realitatea foarte clar. Și anume faptul că povestea creștinilor este complet imaginară.

De unde știu cei patru miliarde de oameni ne-creștini cu certitudine absolută că povestea creștinilor este imaginară? Pentru că este identică cu cea a Moșului, a mormonilor și a musulmanilor. Ai inseminarea magică, steaua magică, visul magic, miracolele magice, învierea magică, ascensiunea magică și așa mai departe. Cei din afara credinței creștine se uită la această poveste și remarcă următoarele fapte:

Miracolele pretind că "demonstrează" că Isus este Dumnezeu, dar, așa cum te-ai aștepta, miracolele nu lasă în urmă vreo dovadă care ar putea fi examinată științific astăzi. Toate presupuneau vindecare pe baza credinței și trucuri magice – a se vedea această dovadă.
Isus a înviat, dar, așa cum te-ai fi așteptat, nu i se înfățișează astăzi nimănui – a se vedea această dovadă.
Isus a urcat la ceruri și ne îndeplinește dorințele, dar, așa cum ne-am fi așteptat, nu se-ntâmplă nimic când ne rugăm. Putem analiza statistic rugăciunile și vom ajunge la concluzia că nu ne sunt îndeplinite. – a se vedea această dovadă.
Cartea în care Matei, Marc, Luca și Ioan și-au scris declarațiile există, dar, așa cum ne-am fi așteptat, e ticsită cu probleme și contradicții. – a se vedea această dovadă.
Etc.

Cu alte cuvinte, povestea creștinilor este un basm, la fel ca celelalte trei exemple pe care le-am analizat.

Acum hai să analizăm ce se-ntâmplă în mintea ta în acest moment. Eu folosesc dovezi solide, care pot fi verificate, pentru a-ți arăta că povestea creștinilor e o fabulă. Mintea ta rațională poate vedea dovezile. Patru miliarde de ne-creștini ar fi mai mult decât bucuroși să-ți confirme că povestea creștinilor este imaginară. Dar dacă ești creștin, probabil că simți cum "mintea ta religioasă" îți anulează judecata. De ce? De ce ți-ai putut folosi judecata pentru a respinge povestea Moșului, a mormonilor sau a musulmanilor, dar când vine vorba de povestea creștinilor, care este la fel de imaginară, nu poți face același lucru?

Încearcă pentru o clipă să te uiți la creștinism cu aceeași doză de scepticism pe care ai folosit-o când ai abordat poveștile cu Moșul, Joseph Smith și Mohammed. Folosește-ți judecata pentru a te întreba niște lucruri foarte simple:

Ai vreo dovadă fizică cum că Isus a existat? - Nu. Nu a lăsat urme. Trupul i s-a "înălțat la ceruri." Nu a scris nimic cu mâna lui. Nici măcar una dintre "minuni" nu a lăsat dovezi permanente în urma ei. Nu există dovezi.
Ai vreun motiv pentru a crede că Isus chiar a înfăptuit aceste minuni, sau că s-a ridicat din morți, sau că s-a înălțat la ceruri? – N-ai motiv să crezi așa ceva, așa cum n-ai motiv să crezi că Joseph Smith a găsit plăcuțele de aur ascunse în New York, sau că Mohammed a călărit un cal magic înaripat la ceruri. Probabil ai chiar mai puține motive să o crezi, dat fiind faptul că Isus se presupune că a trăit cu 2,000 de ani în urmă, în timp ce Joseph Smith cu mai puțin de 200.
Vrei să-mi zici c-ar trebui să cred în povestea lui Isus și că nu ai alte dovezi decât câteva mărturii scrise în Noul Testament al unei Biblii care este lipsită de sens? – Da, ar trebui s-o crezi. Ar trebui s-o crezi pe "cuvânt."

Nimeni, cu excepția copiilor, nu crede în Moș Crăciun. Nimeni, cu excepția Bisericii Mormone, nu crede în povestea lui Joseph Smith. Nimeni, cu excepția musulmanilor, nu crede în povestea lui Mohammed, a lui Gabriel și a calului înaripat. Nimeni, cu excepția creștinilor, nu crede în divinitatea lui Isus, în miracolele lui sau în reînviere, etc.

Prin urmare, întrebarea pe care aș dori s-o iei în considerare acum este foarte simplă: Cum se face că oamenii pot detecta basme cu ușurință, atunci când acele basme provin din altă credință, dar nu pot detecta basmele de la baza propriei lor credințe? De ce cred în basmul ales de ei cu pasiune, dar le resping pe celalalte? Spre exemplu:

Creștinii știau că atunci când egiptenii au construit piramide uriașe și și-au mumificat cadavrele faraonilor, a fost o pierdere totală de timp – altfel ar fi construit și creștinii piramide.
Creștinii știau că atunci când aztecii scoteau inima dintr-o virgină și o mâncau, nu obțineau nimic – altfel ar fi sacrificat și creștinii virgine.
Creștinii știu că atunci când musulmanii se roagă spre Mecca, este o chestie lipsită de sens – altfel s-ar orienta și ei spre Mecca când s-ar ruga.
Creștinii știu că atunci când evreii țin carnea și lactatele separat, își pierd vremea – altfel n-ar mai fi cheeseburger-ul obsesia americanilor.

Cu toate acestea, atunci când creștinii se uită la propria lor religie, par să fie orbi. De ce? Nu, nu are nimic a face cu ideea că povestea creștinilor ar fi adevărată. Mintea ta rațională o știe, la fel cum o știu patru miliarde de alți oameni. Această carte îți poate arăta de ce, dacă-i permiți.

Un simplu experiment

Dacă ești un creștin care crede în puterea rugăciunii, iată un experiment foarte simplu care îți va arăta ceva important referitor la credința ta.

Scoate o monedă din buzunar. Roagă-te cu sinceritate la Ra:

Dragă Ra, atotputernic zeu al soarelui, voi da cu banul. Voi arunca această monedă obișnuită de 50 de ori și te voi ruga s-o faci să cadă pajură de 50 de ori. Astfel mă rog lui Ra, amin.

Aruncă moneda. Mai mult ca sigur nu vei trece de a cincea sau a șasea aruncătură și vei avea cap. Ce-nseamnă asta? Majoritatea oamenilor s-ar uita la date și ar ajunge la conluzia că Ra este imaginar. Ne-am rugat la Ra și Ra n-a făcut nimic. Putem dovedi că Ra este imaginar, cel puțin în materie de zeu care îndeplinește dorințe, folosind statistici.

Dacă dăm cu banul de o mie de ori, rugându-ne la Ra de fiecare dată, vedem că avem cap sau pajură în funcție de legile probabilității. Ra nu are nici măcar cel mai mic efect asupra monezii, indiferent cât ne-am ruga. Chiar dacă am găsi o mie de oameni care cred în Ra și le-am cere să se roage și să dea cu banul, rezultatul ar fi același. Prin urmare, raționali fiind, ajungem la concluzia că Ra este imaginar. Pentru noi reprezintă fix ceea ce reprezintă și spiridușii, sirenele, Moș Crăciun, etc. Știm că oamenii care cred în Ra se amăgesc.

Aș vrea să mai încerci un experiment, dar de această dată, aș vrea să te rogi lui Isus în loc de Ra. Roagă-te sincer la Isus așa:

Dragă Isus, știu că exiști și știu că auzi și că răspunzi la rugăciuni, așa cum promiți în Biblie. Voi da cu banul de 50 de ori și te voi ruga să-mi pice pajură de 50 de ori. Astfel mă rog Ție, Isus. Amin.

Acum dă cu banul. Vei vedea că iarăși îți va cădea cap după a cincea, a șasea încercare. Dacă dăm cu banul de o mie de ori, rugându-ne la Isus în tot acel timp, vom vedea că rezultatul pentru cap sau pajură va fi conform cu legile probabilității. Nu e de parcă am avea două legi ale probabilității – una pentru creștinii care se roagă și alta pentru ne-creștini. Există o singură lege a probabilității, iar prin urmare, rugăciunea nu are vreun rezultat. Isus nu are vreun efect asupra planetei noastre, oricât ne-am ruga. Putem dovedi asta folosind analiză statistică.

Dacă crezi în Dumnezeu, fii atent la ce se-ntâmplă în capul tău acum. Datele sunt absolut identice în ambele experimente. Cu Ra, te uitai rațional la date și ajungeai la concluzia că este imaginar. Dar cu Isus... se va întâmpla cu totul altceva. În mintea ta răsar deja mii de raționalizări pentru a explica de ce nu ți-a îndeplinit Isus rugăciunea:

Nu asta e voia lui
Nu are timp
Nu m-am rugat cum trebuie
Nu sunt vrednic
Nu am destulă credință
Nu-mi pot permite să-l testez pe Domnul așa
Nu ăsta e planul lui Isus pentru mine
Și multe altele...

O anume raționalizare este cu atât mai interesantă. Îți zici: "Evident că Isus nu-mi va îndeplini dorința cu moneda, pentru că-i prea trivială." De unde a răsărit motivul acesta? Dacă ai citit ce zice Isus despre rugăciune în Biblie (a se vedea aici), nu zice niciodată nimic de genul, "să nu te sinchisești să mi te rogi pentru dat cu banul." Isus zice clar că-ți va îndeplini dorințele, fără a pune limite pe ceea ce poate constitui o rugăciune. Ai inventat această raționalizare din neant.

Ești expert la a-i găsi scuze lui Isus. Motivul este acela că Isus nu-ți îndeplinește nici măcar o dorință (a se vedea aici). Motivul pentru care Isus nu-ți îndeplinește dorințele este faptul că este imaginar.

Dumnezeu este imaginar

vineri, 28 iulie 2017

Dovada nr. 28: Observă câți zei respingi

sâmbătă, 22 iulie 2017

Să încercăm să înțelegem deziluzia religioasă