Dovada nr. 47: Să ne gândim la creație

Mulți creștini se uită la univers și în special la viața de pe planeta Pământ și ajung la concluzia că ceea ce vedem este "complexitate ireductibilă". În viziunea creștină, complexitatea universului nostru și viața de pe Pământ necesită un creator inteligent pentru a aduce totul în existență. Un creștin ar putea spune:

"Uitați cât de uimitoare și de complexa e viața. Acum uitați-vă la cât de complicați sunt ochiul uman și creierul uman. Nu este nici o  posibilitate ca ochiul uman și creierul uman să fi apărut spontan din noroi. Așa cum un ceas nu poate să apară fără un ceasornicar, nu avea cum toată această complexitate să apară fără un creator inteligent."

Așa că avem o întrebare care necesită un răspuns:

Complexitatea vieții a apărut spontan, sau a avut nevoie de un creator?

Creștinii cred că un creator este esențial. Cercetătorii consideră idea unui creator pură mitologie și că complexitatea a apărut prin procese naturale precum evoluția. Cine are dreptate?

Poți, de fapt, să-ți răspunzi singur la această întrebare cu puțină logică. Iată aici cele două opțiuni:

1. Complexitatea vieții și a universului au apărut complet spontan și fără vreo inteligență. Natura a creat toată complexitatea pe care o vedem azi.

2. Un creator inteligent a creat toata această complexitate pe care o vedem azi, deoarece complexitatea necesită inteligență pentru a avea loc.

Avantajul primei opțiuni este că e de sine-stătătoare. Complexitatea a apărut spontan. Nu e nevoie de o altă explicatie.

Problema cu a doua opțiune este că creeaza în mod imediat o imposibilitate. Dacă complexitatea nu poate apărea fără inteligență, atunci trebuie să ne întrebăm imediat, "Cine l-a creat pe creatorul inteligent? "Creatorul nu ar putea exista dacă complexitatea ar necesita inteligență. Deci, Dumnezeu este imposibil.

Cu alte cuvinte, prin aplicarea logicii, putem dovedi că Dumnezeu este imaginar.

Dovada Nr. 46: Gândește-te la Pariul lui Pascal

 

Vei auzi frecvent credincioși făcând următoarea raționalizare:

Să presupunem că ai dreptate. Să presupunem că nu există Dumnezeu. Atunci când mor credincios, n-am pierdut nimic. Mor doar ca un om care și-a devotat viața iubirii și moralității. Dar dacă tu, ca necredincios, vei greși iar eu voi avea dreptate, va trebui să stai o eternitate in iad. Vezi, eu n-am nimic de pierdut, dar tu ai totul.

Acest argument este cunoscut ca Pariul luiPascal.

Problema cu acest argument este că sunt mii de zei care au fost creați de oameni. O persoană care crede în Allah poate sa facă acest argument, așa cum poate și o persoană care crede în Dumnezeu sau o persoană care crede în Vishnu. Multitudinea ființelor fictive arată absurdul acestui argument. Nu este nici o cale de a ști ce zeu să alegi, pentru că nu este nici o dovadă care să indice că oricare dintre ei există.

De fapt, religia este  o iluzie. Toți zeii umani sunt imaginari. Crezând intr-un zeu imaginar, un credincios nu  poate spune "n-am pierdut nimic". Credincioșii se devotează unei vieți întregi de iluzii, în loc să-și devoteze viața realității.

Necredincioșii, în schimb, trăiesc vieți morale și pline de iubire fără a fi nevoiți să se folosească iluzii. Necredincioșii sunt oameni normali care îmbrățișează realitatea în favoarea unei iluzii. Ca rezultat, trăiesc vieți multmai sănătoase.

Faptul caă există atât de mulți zei dovedește că toți acești zei sunt imaginari. Dacă ar fi într-adevăr un zeu omnipotent, omniscient și iubitor de toate în orice formă, ar fi evidentpentru toată lumea și toti ne-am sprijini pe el. Existența sa ar fi imposibil de contrazis sau de ascuns.