Dovada nr. 40: Înțelegeți motivația creștinilor

 Iată ce știm despre Dumnezeu:

·      Nu există nici o dovadă stiințifică ce atestă exitența lui Dumnezeu. ( A se vedea Dovada 11)

·      Nu există nici o dovadă stiințifică ce indică faptul că Dumnezeu îndeplinește rugăciuni. (Dovada 2, 41)

·      Dacă stabilim o situație clară – cum ar fi să-i cerem lui Dumnezeu să refacă membre - Dumnezeu nu ar răspunde rugăciunilor niciodată. (Dovada 9)

·      Biblia este clar munca oamenilor primitivi, nu a unei ființe supranaturale omnipotente (Dovada 13, 30)

·      etc.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu este imaginar. E evident.

www.BibliaPenstruSceptici.ro

Totuși, dacă vorbești cu creștini practicanți, ei vor ignora toate aceste dovezi. Vor spune că Dumnezeu există și că le îndeplinește rugăciunile zilnic. Librării creștine și reviste creștine sunt pline de povești cu rugăciuni care au fost îndeplinite. Creștinii cred că Dumnezeu coboară din rai și răspunde la miliarde de rugăciuni zilnic pentru creștini.

Deci, apare întrebarea: Dacă există toate aceste dovezi care arată că Dumnezeu este imaginar și sunt dovezi care atestă în mod științific că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor niciodată, atunci de ce creștinii insistă că acesta este real și că răspunde rugăciunilor zilnic? Ce i-ar determina pe creștini să facă aceste afirmații deși sunt atâtea dovezi contrare?

Sau altfel spus, ce ar motiva creștinii să ignore aceaste dovezi solide conform cărora Dumnezeu este imaginar? Iată 5 posibilități:

·      Creștinii ar putea alege să creadă că Dumnezeu le răspunde rugaciunilor, deși există dovezi care atestă că acestea sunt coincidențe, pentru că le este frică de moarte. Așa cum este descris în Dovada 27, nu există nici o dovadă că exista rai sau viața de apoi. Totuși, ideea mortalității permanente este incomodă pentru mulți oameni. Din cauza acestui discomfort, au așa un motiv puternic să creadă în promisiunea lui Iisus pentru viața eternă, că au nevoie să susțină ipoteza asta cu alte dovezi. Deoarece Iisus promite că răspunde rugăciunilor, ei sunt dispuși să transforme orice coincidență intr-o rugăciune îndeplinită și să-i atribuie răspunsul lui Iisus.

·      Creștinii pot alege să creadă că Dumnezeu răspunde rugăciunilor lor, în ciuda dovezii că "rugăciunile îndeplinite" nu sunt nimic mai mult decât coincidență, deoarece le crește orgoliul. Această explicație se aplică miracolelor mari și mici deopotrivă. Imaginează-ți asta: ai cancer, te rogi la Dumnezeu pentru un leac, intri în operație și faci chemoterapie, iar cancerul intră în remisie. Cine te-a vindecat? Operația și chemoterapia -- toate dovezile indică acest lucru. Dacă Dumnezeu ar fi fost capabil să te vindece, ai fi putut evita toate acestea. Totuși, ca un creștin, e mai bine pentru orgoliul tău să crezi că creatorul atotputernic al universului te-a vindecat. Înseamnă că are planuri mari pentru restul vieții tale.

www.BibliaPenstruSceptici.ro

Sau imaginează-ți ceva mult mai mic: te rogi la Dumnezeu să îți scoată o pată de pe bluza ta favorită când o speli și după ce o speli, ea chiar dispare. Detergentul e cel care a eliminat-o. Dar ce un creștin interpretează evenimentul total diferit. Ce inseamnă pentru un creștin este că Dumnezeu a auzit rugăciunea și a coborât din rai în mod specific pentru a o împlini. Dacă ignori in mod slectiv rugăciunile fără raspuns cu afirmația "este parte din planul său", atunci ideea că Dumnezeu te ascultă și îți răspunde, poate fi extrem de satisfăcător pentru orgoliul tău. Totul este o iluzie creată in mintea creștinului pentru a-i peria orgoliul.

·      Creștinii ar putea să aleagă să creadă că Dumnezeu le răspunde rugăciunilor, în ciuda dovezilor care spun clar că nu sunt nimic mai mult decât coincindențe, din frica de a fi singuri. Au nevoie de un prieten invisibil cu care să vorbească pentru a supraviețui singurătății, iar Dumnezeu este prietenul invizibil atribuit de comunitate și acceptat de societate. Pentru milioane de oameni, un prieten imaginar ar putea fi singura modalitate de a accepta singurătatea. Pentru a face acest prieten imaginar să pară mai real, ar putea ajuta să crezi că aude și răspunde rugăciunilor.

·      Când ne naștem, avem instictiv un loc în creierul nostru pentru o ființă "atotștiutoare și iubitoare". Când suntem mici, această ființă este numită părinte, iar copiii se atașează natural și instinctiv de părinții lor. Ce-ar fi dacă un număr mare de oameni nu trec niciodată de această fază și trebuie să-și umple acel loc în creier cu altceva odată ce și-au părăsit părinții reali și s-au dezvoltat? Cu alte cuvinte, cum ar fi dacă acest loc dn creier ar rămâne mult timp acolo, mult după ce și-a servit rolul, iar oamenii s-ar simți singuri dacă nu ar umple acest loc cu ceva? A avea un prieten invizibil atotputernic și iubitor e lucrul evident cu care să-l umpli.

·      Creștinii pot alege să creadă că Dumnezeu împlinește rugăciuni, contrar dovezilor că "rugăciunile îndeplinite" nu sunt nimic mai mult decât coincidențe, pentru că asta îi face centrul atenției între prietenii de la biserică. Dacă vezi vreodată un grup de creștini comparând-uși rugăciunile îndeplinite, poți vedea cum funcționează acest proces. Un creștin a pornit conversația, "Ei bine, câinele meu, Binky, suferea de leziuni teribile ale pielii și veterinarul mi-a dat un tratament și nu a mers din prima, dar la 4 zile după ce m-am rugat a funcționat! Binecuvântat fie Domnul! "Acest lucru amintește de un joc de cărți la care cartea cea mare câșigă. Altcineva va spune "Ei bine, îmi plănuiam vacanța și nu aveam nici o idee de unde o sa vină banii, așa că m-am rugat la Dumnezeu și am primit o ofertă de carte de credit în emailul meu și a fost exact ce am avut nevoie să acopăr facturile! Binecuvântat fie Tatal! ". În asemenea mediu, dacă nu ai o poveste de spus, se pare că pierzi teren în fața Domnului. Ai putea, prin urmare, să vrei să exagerezi puțin, sau chiar să minți, ca să nu pierzi în fața grupului tău.

Este aceasta o dovadă directă că Dumnezeu este imaginar? Nu. Dar arată că creștinii au motivații puternice pentru a se păcăli singuri în a crede. Ce e evident este că creștinii - în special cei ce sunt membrii ai comunităților bisericești - au motive puternice să inventeze povești despre rugăciuni și să ignore dovada că răspunsurile lor la rugăciuni sunt doar coincidențe. Aceste motivații explică total fenomenul "rugăciunilor îndeplinite" în comunitățile creștine".

Dovada nr. 39: Cum să-ți dai seama că Iisus e un netrebnic

Cei mai mult creștini au o viziune iubitoare despre Iisus. Iisus a fost "prințul păcii" și "mielul lui Dumnezeu" în ochii lor. Iisus este o ființă perfectă, fără de păcat. Dar este această imagine reală? Dacă n-ai mai auzit niciodată de Iisus și ai vrea să afli mai multe despre el citind Biblia, ce fel de persoană ai descoperi?

Dicționarul definește un netrebnic ca fiind o "persoană ticăloasă, mizerabilă și vrednică de dispreț". Alt dicționar prezintă și expresia "plin de sine" deasemeni și apoi o definește ca "prostie îngâmfată, incoștientă și vidă".

Având aceste definiții, putem arăta că Iisus era un netrebnic? Să vedem ce găsim când ne uităm la cuvântul lui Dumnezeu.

O persoană care este ipocrită este cu siguranță netrebnică. Nimănui nu-i place un ipocrit, pentru că ipocriții sunt proști din îngâmfare. Iar Iisus pare a avea o problemă cu ipocrizia. De exemplu, una dintre replicile sale cele mai faimoase este, "Iubește-ți dușmanii", așa cum spune aici în Matei 5: 43:

Aţi auzit că s-a zis: să-l iubeşti pe seamănul tău și să-l urăşti pe duşmanul tău. Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru în ceruri.

Acesta repetă mesajul în Luca 6: 26:

Dar vă spun vouă, cei ce mă auziți: Iubiți-vă dușmanii, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvantați-i pe cei vă blesteamă și rugați-vă pentru cei ce se comportă greșit cu voi.

Pare destul de simplu. Te-ai aștepta ca Iisus să-și iubească și el inamici, nu? Da, te-ai aștepta, dacă n-ar fi ipocrit. Prin urmare, ce găsim în Marcu 16: 15-16 este destul de șocant. Ne arată cum își tratează inamicii:

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea și propovăduiți vestea bună (evanghelia) la orice făptură! Cel care va crede şi va fi botezat va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat (la iad).

Astea sunt vești "bune"? Iisus nu își iubește inamicii deloc. De fapt, nici măcar nu trebuie să fii un inamic -- chiar și cei care nu cred în Iisus sunt condamnați la tortură eternă intr-un lac de foc. Acest nivel de ipocrizie este ce te-ai aștepta să vezi la un netrebnic. Pentru mai multe exemple de ipocrizie și contradicție, încercați să comparați Matei 5: 16 cu Matei 6: 1, sau Ioan 14: 27 cu Matei 10: 34, sau 2 Regi 2: 11 cu Ioan 3: 13,  sau Exodul 33: 11 cu Ioan 1: 18, sau Matei 9: 40 cu Luca 11: 23.

La fel, o persoană care își incalcă promisiunile este netrebnică. Putem să vedem că Iisus își incalcă promisiunile uitându-ne la Matei 11: 24:

Si vă spun vouă că orice veți cere în rugăciune, credeți că ați primit și va fi al vostru.

În Ioan capitoul 14, versetele 12-14, găsim același lucru:

Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu,  voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Când cineva zice "cereți orice în numele meu și eu o voi face", ce vrea  sa spună? Probabil că Iisus a vrut să spună că orice vei cere, va face. Ce altceva ar putea el să vrea să spună, dacă nu ar fi necinstit? Și nu o spune doar o dată. Spune asta iar și iar. În Matei 7: 7: "Cere și ti se va da". În Matei 17: 21: "Nimic nu-ți va fi imposibil". În Matei 21: 21: "Dacă crezi, vei primi orice vei cere în rugă". E posibil sa fi observat, totuși, că Iisus minte. Poți să te rogi pentru multe chestii și să nu se întâmple. Cu toții știm asta. O persoană care își incalcă promisiunile astfel e evident un netrebnic.

Dar dacă Iisus spune povești care sunt total neadevărate? De exemplu, luați Matei 4: 8:

Iar, diavolul l-a luat pe un munte foarte înalt și i-a arătat toate regatele lumii și splendoarea lor.

Problema cu această poveste este că Pământul trebuie să fie plat ca asta să fie reală. Chiar și pe un munte înalt este imposibil să vezi "toate regatele". Chiar și stând pe muntele Everest, cel mai înalt munte de pe Pământ, cel mai departe ai putea să vezi la 250 de mile distanță. [ref] Dar iată că știm că în timpul lui Iisus, erau regate în China, India, America de Sud, Europa, etc. Deci clar această poveste nu s-a întâmplat. Oamenii care sunt așa necinstiți sunt clar netrebnici.

Altă metodă de a demonstra asta este de a admite faptul că e bigot. În Matei15: 22-26 găsim această conversație revelantă:

O femeie canaanită din acea regiune a venit strigând către el: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată de demon şi suferă cumplit! Iisus nu i-a răspuns nimic.  Ucenicii s-au apropiat și L-au rugat zicându-i: – Zi-i să plece, căci continuă să strige după noi! Iisus însă le-a răspuns: – Nu sunt trimis decât pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Dar ea a venit și I s-a închinat,  zicând: – Doamne, ajută-mă! Iisus i-a răspuns: – Nu e corect să iei pâinea copiilor şi să o arunci la câini!

Iisus numește această femeie cățea pentru că nu are naționalitatea "corectă". Acest lucru este tot atât de ridicol pe cât e o dovadă a faptului că e un netrebnic.

Dacă ești o persoană care fură lucrurile altora, atunci ești un netrebnic. În Matei 11: 1-3, găsim această tranzacție:

Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Iisus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat, spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un mânz pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l și aduceţi-l aici!  Dacă vă întreabă cineva: «De ce faceţi aceasta? », să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el și-l va trimite înapoi aici în scurt timp.»“

De câte ori ai dat de un netrebnic care a spus, "lasă-mă să împrumut asta și ți-o voi da înapoi într-un minut", ca să nu mai vezi acea persoană niciodată? Este o escrocherie de rând. Iar asta este exact ce face Iisus. Discipolii iau mânzul, iar dacă cauți scripturile vei afla că nu s-au mai sinchisit să-l înapoieze niciodată. Wow - ce netrebnic!

Apropo, nu este singurul loc în Biblie unde Iisus fură ceva. În Matei 8: 28-34, Iisus fură o intreaga turmă de porci și îi omoară pe toți.

Ai observat vreodată că în multe cazuri Iisus este copilăros și emoțional, în loc să fie gânditor? Oamenii care sunt așa sunt netrebnici. Iată un exemplu din Matei 18: 7-9:

Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! Dacă mâna de pe picior te face să păcătuieşti, tai-o şi arunc-o!  Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini și două picioare și să fii aruncat în focul veşnic! Iar dacă ochiul tău te face să păcătuieşti,  scoate-l și aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul iadului!

Această afirmație este ridicolă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, nu mâna te poate face "să păcătuiești" - creierul tau face asta. Orice persoană inteligentă știe asta. Deci, scoțăndu-ți ochiul sau tăiându-ți mâna este nefolositor. Dacă ai o problemă cu păcatul și vrei să-ți amputezi ceva pentru a rezolva-o, ai avea nevoie să-ți amputezi creierul, pentru că de aici apare tot 'păcatul'.

Dar dacă te gândești mai departe, îți dai seama că Iisus a ratat totalmente remediul real. Dacă ai o problemă cu comportamentul neproductiv, ce trebuie să faci este să te educi sau să te reabilitezi. Ai face asta prin conversația cu un consilier sau un terapeut. Amputarea este o soluție absurdă, lucru știut de orice persoană inteligentă. Iisus nu este numai un netrebnic - este și un idiot. El dă sfaturi total inutile și periculoase.

Iată altă izbucnire emoțională, pe care o găsim în Marcu 11: 15-16:

Ajungând în Ierusalim, El a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor ce vindeau porumbei şi nu a lăsat pe nimeni să ducă vreo marfă prin Templu.

Este ăsta un lucru inteligent? Este acesta comportamentul la care te-ai aștepta de la un adult rațional și grijuliu? Nu, acesta este comportamentul unui copil. Cu siguranță fiul atotputernic al lui Dumnezeu ar putea veni cu un plan mai bun decât răsturnatul meselor într-o o criză emoțională singulară.

În Marcu 11: 12-14, găsim altă reacție emoțională:

În ziua următoare,  cum ieșeau din Betania, lui Iisus I s-a făcut foame. A văzut de departe un smochin înfrunzit și S-a dus să vadă dacă are fructe. Când a ajuns la el, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. Atunci i-a zis copacului: „În veci să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

Mai incolo aflăm că copacul este mort.

Ia să vedem. Fiului lui Dumnezeu îi este foame. Se apropie de smochin. Smochinul nu este în sezon și nu are fructe. Iisus vrea fructe. Deci omoară copacul. Ce netrebnic! De ce nu și-a fluturat mâna atotputernică ca să facă smochinele să apară? Sau de ce nu imprumută o stafidă de la cineva ca s-o transforme în 5.000 de coșuri de smochine? Numai un adevărat netrebnic ar omorî ceva de ciudă.

Iată aici un exemplu final. Să spunem că vrei neapărat să-ți bati joc de oamenii din jurul tău. O metodă ar fi să te contrazici singur constant. Deci, găsim pe Iisus spunând asta în Luca 14: 26:

Oricine vine la mine și nu își urăște tatăl și mama, nevasta și copiii, frațiii și surile și da, chiar și viata însăși, nu poate fi discipolul meu.

OK,  deci dacă urâm totul, putem fi discipolul lui Iisus. Acesta este un mesaj măreț de la cineva care în altă parte spune "Iubește-ți dușmanul" și "Iubește-ți vecinul cum te iubești pe tine însuți". Și să nu uităm că una din porunci este să-ți onorezi tatăl și mama. Deci care dintre ele e, Iisuse? Dacă vrei să fim discipolii tăi, trebuie să ne iubim dușmanii, vecinii și părinții, sau să-i urâm? Numai un netrebnic ar crea un set de contradicții totale ca acesta.

Dar dacă vrei viață eternă? Ce ar trebui să faci? Se presupune c-ar trebui să urăști pe toată lumea și însăși viața. Apoi în Luca 10: 25-28, găsim altă cerință:

Odată, un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Iisus şi L-a întrebat: – Învăţătorule,  ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică? Iisus i-a răspuns: – Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo? El I-a zis: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta și pe seamănul tău ca pe tine însuţi! “ și  „Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți“. Iisus i-a zis: – Ai răspuns corect.  Fă aşa și vei trăi!

Este adevărat? Dacă faci asta, vei avea viață eternă? De fapt, nu este adevărat. În Luca 18: 18-22, Iisus spune:

Un anume conducător L-a întrebat: – Bunule Învăţător,  ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică? Iisus i-a răspuns: – De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu! Cunoşti poruncile:  „Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie falsă, cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta. “El I-a spus: – Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea. Când a auzit aceasta,  Iisus i-a zis: – Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

Răspunsurile din Luca 10 și Luca 18 sunt total diferite. Asta înseamnă clar că Iisus scoate aceste idei pe moment. Ceea ce un netrebnic ar face.

Apoi în Ioan 6: 53-58, găsim încă o cerință:

Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului și nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veci!“

Asta sună grotesc, nu-i așa? Și contrazice total ce le-a spus Iisus celor doi tipi în Luca 10 și Luca 18. Ce să mai vorbim despre Matei 18: 2-3:

A chemat un mic copil și l-a pus să stea între ei. Atunci a spus: "Vă spun vouă adevărul, dacă nu vă schimbați și deveniți ca mici copii, nu veți intra niciodată în împărăția cerurilor."

Cum devine exact unul "ca niște copii mici"? De exemplu, copiii cred frecvent în Moș Crăciun și în iepurașul de Paște și se vor lupta de multe ori cu frații lor. Noi, ca adulți, ar trebui să preluăm aceste calități? Iisus nu spune concret, făcând această cerință total vagă.

Dar este adevărat? Dacă devii ca un copil mic, ajungi în rai?  Nu, de fapt nu. În realitate, trebuie să fii “născut iar“ pentru a vedea regatul lui Dumnezeu. În Ioan 3: 3-8, Iisus spune:

Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu! Nicodim L-a întrebat: – Cum poate fi un om bătrân născut din nou? Pesemne că nu poate intra a doua oară în pântecele mamei lui ca să fie născut? Iisus i-a răspuns: – Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. Să nu te miri că ţi-am spus:  „Trebuie să fiţi născuţi din nou! “ Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu şti de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

Asta e la fel de limpede ca noroiul, nu-i așa? Dar este ce spune Iisus și contrazice total ce a spus anterior.

Dar sa ignorăm contradicția. Este adevărat? Dacă devenim ca niște copii... de fapt, dacă regresăm la nivel de bebeluși prin a fi renăscuți din apă și Spirit, mergem în rai? Nu. Iisus greșește iar. Pentru că în Matei 5: 17-20, Iisus spune asta:

Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii! Nu am venit să le anulez, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul și pământul, nici măcar o iotă sau o parte a vreunei litere nu va fi înlăturată din Lege înainte să se îndeplinească toate lucrurile. Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci și îi învaţă și pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă și pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a fariseilor și a cărturarilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

Devine absurd, nu? Fariseii și scribii sunt adulți, nu copii. Dacă citești Biblia , știi că fariseii erau nebuni. Dar asta spune Iisus. Să uităm chestia cu renașterea și cu copiii –transform--te într-un nebun în schimb. Dreptatea noastră și supunerea la legile vechiului testament trebuie să depășească pe cea a fariseilor pentru a intra în rai. Ceea ce inseamnă că trebuie să începem prin a omorî o gramadă de oameni.

Și apoi mai este acest verset faimos, Ioan 3: 16:

"Pentru că Dumnezeu atât a iubit lumea încât i-a dat pe unicul său Fiu, așa ca oricine crede în el să nu moară, ci să aibă viață eternă".

Deci care dintre ele??? Ce trebuie să faci ca să ai viață eternă și să mergi în rai??? Probabil că mai sunt vreo 15 cerinte imprăștiate prin Biblie. Nu este nici o metodă de a ști care este corectă și toate se contrazic reciproc. Acum că te-ai uitat peste toate cele descrise, un lucru ar trebui să fie clar: Iisus habar n-avea despre ce vorbește.

Partea cea mai uimitoare este ca toată această poveste cu viața eternă este o fantezie. Nimeni nu primește viața eternă, pentru că gogoșile pe care le vinde Iisus sunt o scamatorie. Orice biolog îți va spune că viața este o reacție chimică. Deci, întreaga noțiune de sufletul este un figment al imaginației umane. Uitați-vă la Dovada #25 și #27 pentru detalii.

Când unești toate exemplele, adevărul devine evident. Iisus nu era fiul lui Dumnezeu. Nu era nici perfect, nici fără păcat. Iisus era un netrebnic total. Era un îngâmfat cum nu s-a mai văzut. Și era un șarlatan, pe deasupra. Faptul că creștinii nu văd asta arată adâncimea iluziei lor.

De asemenea arată că Dumnezeu este complet imaginar. Pentru mai multe detalii, a se vedea Dovada #10, Dovada #14, Dovada #15, Dovada #18, Dovada #21 și Dovada #33.