Dovada nr. 4: Luați știința în considerare

Observați ce se întâmplă atunci când cineva este "vindecat miraculos". O persoană este bolnavă, persoana se roagă (sau un cerc de rugăciune se roagă pentru persoana respectivă), iar persoana este vindecată. O persoană religioasă observă și spune: "Dumnezeu a făcut o minune datorită rugăciunii!" Și cam atât.

Un om de știință vede altfel lucrurile. Un om de știință vede și spune: "Rugăciunea nu a avut nimic de a face cu asta - există o cauză naturală pentru ceea ce vedem aici. Dacă înțelegem cauza naturală, atunci putem vindeca mai mulți oameni care suferă de aceeași boală."

Cu alte cuvinte, doar presupunând că credința în rugăciune este o superstiție și Dumnezeu este așadar imaginar, ar putea știința să continue.

Se poate vedea un exemplu direct al științei aplicate în acest articol:

Fleming avea atât de multe lucruri în laboratorul lui încât adeseori era o harababură. Această dezordine s-a dovedit a-i prinde bine. În 1928, făcea ordine într-o grămadă de vase de laborator în care crescuse bacterii și care fuseseră îngrămădite în chiuvetă. A deschis fiecare cutiuță de plastic în parte și a examinat-o înainte de a o arunca în soluția de curățare. Una l-a făcut să se oprească și să spună: "Ce ciudat!"

Niște mucegai crescuse pe unul din vase ... nimic ieșit din comun, dar în jurul mucegaiului, bacteria stafilococ fusese distrusă... foarte ieșit din comun. A luat o probă de mucegai. A descoperit că era din familia Penicillium, mai târziu specificând că era Penicillium notatum. Fleming a prezentat concluziile sale în 1929, dar acestea n-au primit prea multă atenție. A publicat un raport privind penicilina și potențialele utilizări în British Journal of Experimental Pathology.

Fleming a lucrat cu mucegaiul ceva timp, dar rafinarea și cultivarea acestuia a fost un proces dificil, mai potrivit pentru un chimist. Lucrarea a fost preluată de o echipă de chimiști și specialiști de mucegai, dar a fost oprită atunci când mai mulți dintre ei au murit sau s-au mutat.

În 1935, australianul Howard Florey a fost numit profesor de patologie la Universitatea Oxford, unde a condus un laborator. Aceasta a fost o sarcină descurajantă pe timpul unei recesiuni economice, iar solicitarea finanțării pentru cercetători și pentru munca pe care spera să o facă i-au consumat o mare parte din timp. Un cercetător pe care l-a angajat la scurt timp după sosirea sa a fost Ernst Chain. Chain a fost plătit pentru a cerceta cancerul, muncă care i-a captat interesul și eforturile lui Florey, care se concentrase pe studiul lizozomilor. Chain a devenit destul de entuziasmat de căutarea pentru produsele chimice antibacteriene. Întorcându-se la articole vechi scrise despre lizozomi, inclusiv cele ale lui Fleming din anii 1920, a găsit lucrarea lui Fleming despre penicilină. "Găsisem această lucrare la începutul lui 1938 și citind-o mi s-a trezit imediat interesul", scria el.

Echipa de la Oxford, după cum li se zicea cercetătorilor lui Florey, a început să experimenteze cu mucegaiul de penicilină. Au mers mai departe decât a făcut-o Fleming: nu au încercat doar soluâie topică sau într-un vas Petri, ci au injectat șoareci vii cu el. Prin experimente controlate, au observat vindecarea șoarecilor suferinzi de infecții bacteriene. Au continuat să-l testeze pe câțiva subiecți umani și au văzut rezultate uimitoare. Se făcuse anul 1941, iar Anglia era în război. După cum anticipase Fleming, nevoia unui antibacterian pe timp de război era mare, dar resursele erau limitate, iar penicilina era încă experimentală. Florey avea cunoștințe la Fundația Rockefeller din Statele Unite, cu toate acestea, care i-a finanțat continuarea cercetărilor.

Au spus cumva Fleming sau Floring, așa cum ar fi făcut-o o persoană religioasă, "Moartea acestei bacterii este un miracol! Dumnezeu s-a coborât și a ucis-o ca răspuns la rugăciunile noastre!"? Bineînțeles că nu. În schimb, ei au ignorat complet "Dumnezeul" și rugăciunile și au înțeles că credința în rugăciune este o superstiție. Ei au determinat ceea ce se întâmpla de fapt, prin experimentare și apoi au făcut medicamente utile din mucegai. Ei au luat o abordare rațională, mai degrabă decât o abordare religioasă și cu toții beneficiem de penicilină și de diverșii ei derivați în ziua de azi.

Toată știința lucrează în acest fel. Numai presupunând că rugăciunea este lipsită de sens și că universul este liber de minuni de la Dumnezeu poate știința evolua. Și după cum era de așteptat, nu găsim nici o explicaâie explicație teistă în știință.

Motivul pentru care întregul corp al științei nu conține nici măcar o explicație sau ecuație teistă este acela că Dumnezeu este imaginar, și astfel:

1.     Dumnezeu este imaginar.

sau

2.   Dumnezeu există, dar nu răspunde niciodată  rugăciunilor. Din păcate, Dumnezeu este definit de Biblie ca o ființă ce răspunde rugăciunilor. Contradicția dintre realitatea lui Dumnezeu și definiția lui Dumnezeu dovedește că Dumnezeu este imaginar.